Versuri Iubiti si cainii vagabonzi

La uşa mea, azi-noapte am găsit
un câine amărât şi prăpădit
Tremura de frică, vai de el
ce viaţă necăjită de căţel!
I-am dat mâncare, apă şi i-am spus
Toţi te hulesc atunci când eşti supus;
stai la mine şi-ţi voi da
linişte şi-un somn de catifea

A rămas la mine şi-mi plăcea
când pe cei răi din stradă îi lătra
Copiii uneori îl necăjeau
când peste gard cu pietre-n el dădeau
L-am bătut atunci când a muşcat
un om care părea nevinovat
mai târziu, însă-am aflat
că omul era hoţ adevărat…

Iubiţi şi câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi
Iubiţi şi câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi

Povestea-aceasta are şi final:
Un câine e un prieten ideal
Te-ascultă, te aşteaptă generos
şi-atunci când nu-i poţi oferi un os
Să nu-i loviţi în suflete ca noi
Nu-i tăvăliţi cu vorbe prin noroi
Oamenii te părăsesc
dar câinii şi la greu te însoţesc

Iubiţi şi câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi
Iubiţi şi câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi
Iubiţi şi câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi
Iubiţi şi câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi